Romanul 'MOROMETII' de Marin Preda, in cuvinte incrucisate

Istoria literaturii române – atât de bogată şi strălucit reprezentată prin tematica rurală – tărănească – încheie, rotund, o mare etapă a ei, cu un prozator ilustru. (Ion Rotaru)

ORIZONTAL: 1) Chiar la începutul romanului Moromeţii (apărut vol.I în 1955 şi vol.II în 1967) constatăm că aspectul aflat în primul plan al naraţiunii este o gospodărie ţărănească, numeroasă, alcătuită din copii proveniţi şi din alte căsătorii, deci o comunitate măcinată de interese opuse  ―  Moromete, erou principal, tată autoritar, preocupat , în virtutea unor mentalităţi şi obiceiuri vechi, de păstrarea unei pretinse independenţe economice.   2) El e un ţăran-maestru de a-şi masca gândurile, de a se preface, de a formula opinii false, pentru a constata intenţiile partenerului de discuţie, râzând apoi de el ― Intenţia scriitorului Marin Preda de a aborda temele tradiţionale din viaţa satului, privite, de data aceasta, într-o perspectivă modernă, prezentând obiectiv realitatea în îmbinare cu sondajul analitic (pl.).   3) Ciripit de păsări ― Octavian August ―  Poezia lui Eminescu Nu…înţelegi.   4) Albert Einstein ― Mezinul Moromeţilor, sortit să păzească oile, dornic să înveţe carte, iar când devine adolescent, ambiţios să-şi descopere eul.   5) După asasinarea lui Duca, cei doi liberali Ilie Moromete şi fierarul din sat discută politică: nimeni nu ştia ce legături… ei între asasinarea primului ministru şi fracţiunea brătienistă (sing.) ― Emil Condurache ― Alecu Russo.  6) Soţie, cum e Catrina faţă de Ilie sau Polina faţă de Birică ― Personaje ale romanului, care se realizează prin comportament, prin modul lor de a vorbi şi a gesticula, comentariul autorului limitându-se la strictul necesar.  7) Bolduri ― Talentat în arta literară, precum Marin Preda, care foloseşte tehnica miniaturii portretistice, vorbira aluzivă, îmbinarea stilului direct şi indirect, încât personajele se exprimă spontan, colorat şi nuanţat.   8) Prefix pentru indicarea vechimii ― Ţăran exploatat (fig.) ― Constantin Istrati.   9) Căruia îi place să facă ironii necruţătoare, cum e Ilie  ― Din episodul vizitei lui Moromete la Bucureşti pentru a-i convinge pe fiii săi să se întoarcă în sat: Îi vrea îndărăt acasă? Va să zică e… acuma Paraschiv! Şi te pomeneşti că e… şi Nilă!  10) Poezia lui Eminescu Mai… un singur dor  ―  Localitate în Camerun  ―  Chinuitoarea viaţă dusă de familia Moromeţilor, în care se menţin conflicte între tată-mamă, tată-fii (fig.).  11) Ghiduşii, precum cele ale micuţului Niculai cu oaia Bisisica ―  Din pasajul tăierii salcâmului: Între timp Paraschiv şi Achim se apropiaseră şi se uitau peste trupul salcâmului într-un anumit fel, parcă ar fi fost vorba de un… bolnav care fusese ucis.   12) Zugrăvirea imaginii satului din Câmpia Dunării, în două momente istorice hotărâtoare: înainte de război şi după (pl.) ― Fiica cea mare a lui Moromete, căsătorită cu Sandu Dogaru, şi după scurt timp rămasă văduvă .

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1) Din nedumiririle lui Birică: Nu ştia ce să mai creadă despre ea. I se mai întâmplase o dată să ţină o… şi nici atunci nu înţelesese pentru ce la început fetei îi plăcuse şi mai pe urmă, tot aşa, nu mai vrusese să iasă la poartă ― Fiul lui Besensac, care refuză s-o ia de nevastă pe Mizdra.   2) Primele din alfabet ― Impresie, cum e cea produsă de Moromete asupra interlocutorilor, prin procedeele sale verbale specifice ― Culoare violet-deschisă.  3) Privitor la încăierarea dintre Achim şi pândarul  moşiei cucoanei Marica: Achim mâncase odată bătaie de la acest pândar, dar demult, când era mai… şi se ducea la şcoală ― Avuţie spre  care spiră eroii romanului (pl.) ― Teodor Oprea.  4) Fiica cea mică a lui Ilie Moromete ― Joc de copii la care se foloseşte un os.  5) Opera dramatică Martin Bormann, scrisă de Preda  ― Niculai cu Bisisica: Băiatul se repezi asupra ei şi o apucă de picior; … nu se mişca, dar când îşi simţi piciorul prins, zvâcni pe neaşteptate şi-l trânti pe băiat cu burta la pământ.  6) Ioan Slavici ― Soţia lui Ilie, femeie chinuită care în final se îndepărtează de casă.   7) Răsunet de mari proporţii la apariţia primului volum al romanului Moromeţii (fig.) ― Variantă nordică a numelui Attila (regele hunilor) ― Poezia eminesciană …noştri tineri.   8) Din obişnuitele certuri în familie: Mă, se vede că nu sunteţi munciţi, mă!!! Se prăbuşi Moromete de uimire. Păi eu când veneam de la deal adormeam cu dumicatul în gură! Acu vă sparg… şi strachinile ăstea în cap (neart.) ― Fierarul , la care de obicei se adună sătenii pentru diverse comentarii politice.   9) Ion Pillat ― Din volumul al doilea, cap.XI: Dar ca printr-o spărtură care nu mai putea fi dreasă, începură să năvălească în… timp pe scena satului oameni şi întâmplări care îl smulseră pe Niculae de acasă înainte ca Moromete să vadă reparându-se greşeala lui faţă  de…  băiat ― Legendă, basm.  10) Comunitate sătească, faţă de care eroii romanului se străduiesc să nu se facă de râs ― Radu Tudor ― Localitate în Turcmenia. 11) Sigla Armatei Republicane Irlandeze ― Alexandru Odobescu ― În Bucureşti, acasă la Nilă: Odaia lui Nilă era mică, dar aveau loc în ea, şi foarte… (fem.).  12) Bărbaţii: Ilie, Paraschiv, Achim, Nilă şi Niculae ― Nouă, deosebită, precum creaţia literară Moromeţii, deoarece marele nostru scriitor oferă imaginea artistică a satului românesc, folosind tehnica romanelor de inspiraţie citadină, a pluralităţii unghiurilor de vedere, a documentului brut.

                   Dicţionar: SAA, ATLI, BAMI, IRA.

Prof. Nicolae Vicolov

solutia

LITERATURA ROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE

Marin Preda (n. 5 august 1922,Siliștea-Gumești,județul Teleorman — d. 16 mai 1980,Mogoșoaia) a fost un academician, nuvelist, romancier, scriitor și director de editură român.

La5 august 1922, în comuna Siliștea-Gumești, plasa Balaci, județul Teleorman, se naște Marin Preda, fiu al lui Tudor Călărașu, „de profesie plugar", și al Joiței Preda. Copilul va purta numele mamei, întrucât părinții nu încheiaseră o căsătorie legală, numai astfel Joița Preda putea primi pensie în continuare ca văduvă de război. Joița venea cu două fete din prima căsătorie: Măria (poreclită Alboaica - după numele bărbatului) și Mița (Tita). Tudor Călărașu avea și el trei băieți cu prima soție care-i murise: Ilie (Paraschiv), Gheorghe (Achim) și Ion (Nilă). În familia celor doi soți se mai nasc: Ilinca, Marin și Alexandru (Sae).
Copilul Marin Preda își petrece copilăria în această familie numeroasă care –în ciuda celor două loturi de pământ „primite la împroprietărire” – nu este lipsită de griji.

În septembrie 1929, învățătorul Ionel Teodorescu îl înscrie pe Marin Preda în clasa I, însă tatăl, care și-a dat copiii la școală numai la vârsta de 8 ani, nu-l lasă să frecventeze. Anul următor este reînscris în clasa I, la Școala primară din satul natal. Dar, ca în orice familie de la țară, copilul participă și la treburile gospodărești (păzitul vitelor, munca la câmp), ceea ce face ca în primele clase să absenteze adesea de la școală. Dar treptat-treptat, se dovedește printre elevii cei mai buni din seria sa, obținând premiul cu coroniță (scenă evocată în Moromeții).

Anul 1933 – 1934 (clasa a IV-a) este unul dintre cei mai grei din viața școlarului: tatăl nu-i mai poate cumpăra cărți și se îmbolnăvește de malarie. Învățătorul îi arată multăbunăvoință, îl ajută să termine anul școlar și-i împrumută cărți. Când nu găsește cărți noi în sat, merge să împrumute în comunele vecine: „Cum adică- exclamase odată tatăl surprins - să faci treizeci de kilometri până la Recea, după o carte, domnule?! Dar ce, e aurită? Și să-l fi pus la o treabă mai micădecât asta, ar fi ieșit gălăgie mare...”. Cu rugăminți repetate și insistențe, obține de la mama sa promisiunea că îl va convinge pe tatăl său să-l dea la „școala de învățători”.

Între 1934 – 1937 urmează clasele V – VII, avându-l ca învățător pe Ion Georgescu din Balaci, un sat vecin. Dascălul își va reaminti la bătrânețe că elevul Marin Preda „era un visător în clasă”, dar „se descurca bine, la scris”, la o temădată despre Unirea Principatelorfăcând o „lucrare senzațională”.
Termină clasa a VII-a cu media generală 9,78. Examenul pentru obținerea certificatului de absolvire a șapte clase îl susține la Școala de centru din Ciolănești (o comună la zece kilometri distanță de Siliștea-Gumești). La 18 iunie i se eliberează certificatul nr. 71 de absolvire a șapte clase primare, cu media generală pe obiecte 9,15.

În1937, evitând Școala Normală din Turnu-Măgurele (pe atunci, reședința județului Teleorman), unde taxele erau prea mari, se prezintă la Școala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. (Fiecare județ având o școală de învățători, erau preferați la examene cei din județul respectiv.) Tatăl intenționează acum să-l dea la o școală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroși, de la care elevul Marin Preda își procura cărți, și îl duce la Școala Normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Se integrează vieții de normalist internist, este mulțumit de profesori, se împacă bine cu colegii ardeleni și petrece vacanța de iarnă a anului 1939 la un coleg din Abrud.

În toamna lui 1939 este transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde își continuă studiile încă un an. Ca și la Abrud, a manifestat un interes deosebit pentru istorie, română și chiar matematici. În ședințele Societății literare din școală este remarcat de profesorul Justin Salanțiu, care îi prezice că „va ajunge un mare scriitor”, în cadrul societății scrie și citește câteva schițe. O compunere care avea ca erou chiar pe tatăl său, aleasă pentru a fi publicatăîn revista școlii rămâne nepublicată, revista preconizată nu mai apare datorităevenimentelor dramatice care vor urma. Cei trei ani de viață transilvană vor fi evocați în „Viața ca o pradă” și în „Cel mai iubit dintre pământeni”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, elevul Preda Marin primește o repartiție pentru o școalăsimilară din București.

În ianuarie 1941 asistă la tulburele evenimente ale rebeliunii legionareși ale reprimării ei de către Ion Antonescu. Intră în contact cu refugiații ardeleni și se întâlnește cu siliștenii lui stabiliți în București. Toate acestea vor fi evocate peste trei decenii în „Delirul” și în „Viața ca o pradă”.

La sfârșitul anului școlar 1940-1941 (urmat și cu ajutorul directorului școlii), susține examenul de capacitate, însă datorită greutăților materiale se hotărăște să renunțe la școală.

În timpul verii nu mai revine în sat: „Aveam impresia că dacă mă întorc, n-o sămai pot pleca”. Nereușind să publice nimic și nici să-și găsească o slujbă,Marin Preda o duce din ce în ce mai greu: „Mi-e imposibil să-mi amintesc și să înțeleg cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna și toată iarna lui '41-'42. Doar lucruri fără legătură, nefirești... N-aveam unde dormi, era lapoviță prin tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea.” Uneori mai trăgea la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut ceasuri întregi, cu coatele sub ceafă”.

În volumul colectiv de versuri „Sîrmă ghimpată”, Geo Dumitrescu include poezia„Întoarcerea fiului rătăcit” de Marin Preda, dar manuscrisul volumului nu obține viză pentru tipărire. Tot prin intermediul lui Geo Dumitrescu, Marin Preda este angajat corector la ziarul „Timpul”, în 1941.

În aprilie 1942 debutează cu schița Părlitu' în ziarul Timpul (nr. 1771 și 1772 din 15 și 16 aprilie), la pagina literară „Popasuri”, girată de Miron Radu Paraschivescu. Debutul la 20 de ani îi dă încredere în scrisul său, publicând în continuare schițele și povestirile: Strigoaica, Salcâmul, Calul, Noaptea, La câmp.

În septembrie părăsește postul de corector la Timpul. Pentru scurt timp este angajat funcționar la Institutul de statistică. La recomandarea lui E. Lovinescu, poetul Ion Vinea îl angajează secretar de redacție la„Evenimentul zilei”.

În 1943, martie, îi apare Colina în ziarul „Vremea războiului”. În aprilie„Evenimentul zilei” pubică schița Rotila. Ia parte la câteva ședințe ale cenaclului Sburătorul, condus de criticul Eugen Lovinescu, unde nuvela Calul produce asupra celor prezenți o vie impresie, stârnind încântarea lui Dinu Nicodin, care intră în posesia manuscrisului contra unei mari sume de bani.^[2] Nuvela va fi inclusă în volumul său de debut din 1948, Întâlnirea din pământuri. În nuvela care dă numele volumului, criticii recunosc imediat pe tatăl autorului, care va apărea cu nume schimbat în Moromeții. Ea este construită pornind de la tehnica „muștei pe perete“ (o narațiune perfect obiectivată, behavioristă, folosităîn epocă de Albert Camus, William Faulkner sau mai târziu de Truman Capote). Un precursor al lui Marin Preda din literatura română fusese Anton Holban în nuvela Chinuri.

Între 1943-1945 este luat în armată, experiență descrisă în operele de mai târziu, în romanele Viața ca o pradă și Delirul. În 1945 devine corector la ziarul „România liberă”. Apoi din 1952 devine redactor la revista „Viața românească”. În 1956 primește Premiul de Stat pentru romanul Moromeții. Un an mai târziu, în 1957, scriitorul efectuează o excursie în Vietnam. La întoarcere, se oprește la Beijing. În 1954 se căsătorește cu poeta Aurora Cornu. Scrisorile de dragoste trimise poetei au fost publicate postum. Au divorțat în 1959. S-a recăsătorit apoi cu Eta Vexler, care ulterior a emigrat în Franța la începutul anilor 70. Cu cea de-a treia soție, Elena, a avut doi fii: Nicolae și Alexandru.

În 1960-1961, citește marii romancieri ai lumii. Este fascinat de William Faulkner, cu care proza lui are evidente afinități. În 1965 traduce împreună cu soția Eta romanul Ciuma de Albert Camus. În 1968 este ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, iar în 1970 devine director al editurii Cartea Românească,pe care o va conduce până la moartea sa fulgerătoare din 1980. În 1970 traduce în colaborare cu Nicolae Ganeromanul lui Fiodor Dostoievski:Demonii. Romanul său, Marele singuratic, primește premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1971.

În 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române.

Apare ediția a doua a romanului Marele singuratic în 1976, iar în 1977 publicăViața ca o pradă, un roman autobiografic amplu care are drept temăprincipală cristalizarea conștiinței unui artist.

În 1980, la editura pe care o conducea, publică ultimul său roman: Cel mai iubit dintre pământeni. O lună mai târziu este ales deputat în Marea Adunare Națională (parlamentul). Între 1975 și 1980 locuiește în București pe strada (pictor) Alexandru Romano nr.21.

Pe 16 mai 1980 moare la vila de creație a scriitorilor de la Palatul Mogoșoaia.

Fratele scriitorului, Saie, crede că a fost asasinat de Securitate, dar probele din dosarul CNSAS ar fi dispărut.

Familia sa este convinsă că moartea sa fulgerătoare are o legătură cu publicarea romanului Cel mai iubit dintre pământeni și a survenit în condiții oculte. Potrivit raportului medico-legal, „moartea lui Marin Preda a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condițiile unei come etilice”.

În ultimii cinci ani de viață a fost mentor și prieten literar al lui Cezar Ivănescu.

Lista selectivă a operelor antume

• 1948 -- Întâlnirea din pământuri, roman
• 1949 -- Ana Roșculeț
• 1952 -- Desfășurarea
• 1955 -- Moromeții, roman, volumul I
• 1956 -- Ferestre întunecate
• 1959 -- Îndrăzneala
• 1962 -- Risipitorii, roman
• 1967 -- Moromeții, roman, volumul II
• 1968 -- Intrusul, roman
• 1972 -- Imposibila întoarcere, roman
• 1972 -- Marele singuratic, roman
• 1973 -- Întâlnirea din pământuri, roman (ediția a 2-a)
• 1975 -- Delirul, roman
• 1977 -- Viața ca o pradă, roman
• 1980 -- Cel mai iubit dintre pământeni, roman

Traducător

Marin Preda a tradus din operele lui Dostoievski.

Cinstirea lui Marin Preda

• Un liceu din București îi poartă numele, Liceul Teoretic Marin Preda.
• Un liceu din Odorheiu Secuiesc îi poartă numele, Liceul Marin Preda.
• Un liceu din Turnu Măgurele îi poartă numele, Liceul Marin Preda.
• O filială a Bibliotecii Metropolitane București îi poartă numele, Filiala Marin Preda.
• O stradă din Cluj-Napoca îi poartă numele, strada Marin Preda.
• O stradă din Turda îi poartă numele, strada Marin Preda.
• O stradă din Oradea îi poartă numele, strada Marin Preda.
• O stradă din Mangalia îi poartă numele, strada Marin Preda.